KINETOTERAPIA IN RECUPERAREA AFECTIUNILOR NEUROLOGICE DUPA ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL (A.V.C.) – HEMIPLEGIA
Ca să ştim să tratăm HEMIPLEGIA prin kinetoterapie, componenta vitală a actului complex de recuperare medicală, trebuie să cunoaştem această patologie şi, totodată, să o înţelegem, pentru a aplica un tratament kinetoterapeutic ideal, adaptat pacientului în funcţie de stadiul şi de evoluţia afecţiunii.
HEMIPLEGIA se defineşte ca fiind paralizia unei jumătăţi de corp (membru superior şi membru inferior de aceeaşi parte). Poate fi congenitală (infantilă) sau dobândită (aşa numita hemiplegie a adultului).
Hemiplegia infantilă se datorează unei îmbolnăviri a neuronului motor central (IMC) şi unor traumatisme obstetricale.
Hemiplegia dobandită se datorează cauzelor traumatice, vasculare sau tumorale.
HEMORAGIA CEREBRALĂ este una din primele cauze ale A.V.C. (accident vascular cerebral). Aceasta poate fi cauzată de afecţiunile vasculare ale creierului, în special ARTERIOSCLEROZA CEREBRALĂ şi AFECŢIUNILE HIPERTENSIVE. În aceste cazuri, aproape 70-80% din pacienţi îşi pierd viaţa.
O a doua cauză este RAMOLISMENTUL CEREBRAL, care se instalează ca urmare a unei foarte slabe irigaţii a creierului cu oxigen, necesar celulelor neuronale.
O a treia cauză este determinată de EDEMUL CEREBRAL ACUT, apărut din cauza tulburărilor circulatorii determinate de o foarte mare tensiune arterială şi nervoasă şi nu numai.
HEMIPLEGIA are trei faze:
a. Faza de comă – poate dura de la câteva ore la câteva zile;
b. Faza de hemiplegie flască – o hemiplegie întinsă care poate dura peste 2 luni şi se instalează odată cu paralizia jumătăţii de corp respective;
c. Faza de hemiplegie spastică – se instaleaza după hemiplegia flască, la aproximativ 15-20 zile de la debutul accidentului vascular sau se poate instala încă de la debut sub forma spastică.
Ce înseamnă spasticitatea în hemiplegie?
Înseamnă o stare exagerată a tonusului muscular, ce determină automat o hipertonie (starea de contractură, de rigiditate, pe musculatura flexoare a membrului superior afectat şi la muşchii care efectuează mişcarea de extensie a gambei, la membrul inferior afectat).
Bolnavul în această situaţie prezintă un tablou descris în felul următor:
- o hemianopsie laterală – vederea îi este redusă pe partea afectată a hemicorpului;
- afazie – capacitatea de intelegere şi vorbire sunt afectate;
- apraxia – mişcările care îi sunt comandate bolnavului sunt imposibil de efectuat;
- agnozia – incapacitatea bolnavului de a putea recunoaşte obiecte, imagini etc.
Hemiplegia poate fi:
- profundă – gravă (cea mai des întâlnită);
- de gravitate intermediară;
- frustră.
Ca să putem trece la schema de tratament, este obligatoriu să se efectueze o evaluare a bolnavului, un bilanţ functional, deoarece, în funcţie de acesta, se poate stabili corect programul terapeutic.
Nu intrăm în detaliile tehnice ale metodelor kinetice însă este necesar ca pacienţilor să li se stabilească corect obiectivele în cadrul programului de recuperare, miloacele necesare desfăşurării şi metodologia corectă de aplicare a lor, precum şi respectarea cu desăvârşire a paşilor şi protocoalelor de tratament.
Enumerăm câteva din elementele ce compun ABC-ul unor programe de exerciţii în această patologie.
A. Pacientul trebuie să fie foarte bine îngrijit la pat, folosindu-se în prima faza poziţionările corecte, un tratament de postură, cu hemicorpul afectat poziţionat deasupra (culcat lateral cu partea hemiplegică în sus), şi modificată poziţia din trei în trei ore.
B. Efectuarea mişcărilor pasive şi a masajului terapeutic se aplică în funcţie de starea musculaturii şi pe o perioadă foarte bine determinată!!
C. Folosim exerciţii şi posturări facile bolnavului în sensul facilitării neuro-propriocepţiei.
D. În momentul apariţiei spasticităţii ne putem folosi de aceasta (dacă ne permite starea de tensiune musculară) pentru a executa exerciţiile în scopul dezvoltării engramei mişcării complete a bolnavului.
E. Creşterea progresivă în complexitate şi intensitate a programelor kinetice.
F. Verticalizarea pacienţilor, învăţarea, educarea şi reeducarea mersului.
G. Este vital să se efectueze tratamentul kinetoterapeutic de recuperare în primele zile şi luni de la instalarea hemiplegiei, deoarece aceasta este perioada când pot fi restabilite aproximativ 70-80% din achiziţiile motorii ale bolnavului (bineînţeles, stadiul hemiplegiei este determinant în evoluţia bolnavului).
GIGI MARTA
Prof. Principal CFM
Terapeut Vojta