Igiena posturii sugarului şi a copilului mic. Contraindicaţiile dispozitivelor şi mijloacelor ajutătoare de susţinere şi mers
Foarte mulţi pacienţi se adresează medicilor de specialitate din centrul nostru, dar şi medicilor specialişti din policlinici şi spitale, cu o serie de probleme mari şi foarte serioase dar şi cu multe ,,afecţiuni închipuite” ale micuţilor pacienţi.
Problemele reale sunt diverse, de la dezvoltarea somatică şi neurologică problematică a sugarului până la afecţiunile ortopedice pediatrice specifice nou-născutului şi copilului mic.
Însă, în ultimul timp, au apărut şi o serie de ,,afecţiuni de pe grup”, pe care le-a citit părintele sau aparţinătorul pe ,,Facebook”, şi, pe care, bineînţeles, şi copilul lui le are!
Nu, stimaţi părinţi şi aparţinători, aşa ceva nu ar trebui să ne ocupe timpul! Nici pe departe! Trebuie să fim atenţi să ştim să selectăm o informaţie corectă şi pertinentă, să nu cădem în capcana ,,consultaţiilor interactive de pe grup” şi, bineînţeles, să ajungem la o psihoză indusă, înainte de a ne adresa medicilor specialişti.
Care sunt, de fapt, problemele reale ?
Sunt foarte multe! Atât de cauza congenitală (cu ele s-au născut) cât şi dobândite pe parcursul perioadei de creştere şi nu numai.
Spectrul acestor afecţiuni este larg, începând cu dificultatea în modul de posturare (igiena a poziţiei) al unui nou-născut, şi ştim foarte bine că un un număr foarte mare de tinere mamici se confruntă cu această situatie motivând că ,,nu ştiu”, ,,nu m-a învăţat nimeni” etc., uneori pe bună dreptate, şi terminând cu afecţiuni grave neurologice de origine centrală (IMC), periferice, genetice, traumatologice etc.
Ce trebuie să urmărim la un sugar şi la un copil mic?
În primul rând, trebuie să urmărim un control al capului: dacă îşi ţine capul, calitatea şi acurateţea posturii, cum urmăreşte cu privirea, cum stă, care este postura lui în decubit ventral (pe burtă) sau decubit dorsal (pe spate), cum mişcă membrele superioare, cum prinde obiectele cu mâna, cum şi dacă exista coordonare mână-gură, mână – picior –gură etc., cum mişcă membrele inferioare, poziţia picioarelor etc.
Părinţii trebuie să ştie aceste lucruri informându-se nu numai de pe ,,Facebook” şi de pe „grupul părinţilor” ci, mai ales, din surse autorizate şi de la cei cu practică în domeniul de specialitate (neonatolog, pediatru, neurolog pediatru, fizioterapeut – doar cu dreptul de evaluare funcţională, fără a se erija în ,,specialist”).
Trebuie să fie foarte atenţi la dezvoltarea corectă, ideală, a copilului lor, să urmărească eventualele asimetrii ce pot apărea în timpul creşterii şi ritmul de achiziţionare a mişcărilor în ceea ce priveşte cantitatea şi calitatea mişcărilor (nu trebuie să existe diferenţă între vârsta biologică a sugarului sau copilului mic şi ceea ce ar trebui să facă copilul la vârsta reală). Excepţie face doar vârsta corectată (prematuritatea sugarului), care trebuie luată în calcul aparte.
De asemenea, trebuie să fim atenţi la dezvoltarea şi creşterea membrelor superioare şi inferioare, a trunchiului, coloanei vertebrale, toracelui, capului şi gâtului.
ORICE asimetrie, excluzându-le pe cele fiziologice tranzitorii, ar trebui să-i pună pe gânduri pe părinţi şi să îi facă să se adreseze medicilor de specialitate, deoarece există patologii care, de multe ori, nedepistate şi nediagnosticate corect şi precoce, pot să fie, de multe ori, ireversibile, atât pentru sugar cât şi pentru aparţinători.
De ce trebuie să ne ferim de mijloace ajutătoare de susţinere în ortostatism (în picioare) gen premergător, hamuri şi port-bebe-uri (esarfe şi chingi)?
Foarte simplu! Deoarece aceste ,,echipamente” şi ,,dispozitive”, sunt concepute doar pentru un scop comercial. NU aduc niciun beneficiu real, dimpotrivă!
Putem argumenta foarte mult pe această temă:
- Trebuie foarte bine ştiut că orice mijloc ajutător care i se aplică unui sugar sau copil mic până la vârsta de 1,2-1,3ani, în loc să îl ajute, frânează, de fapt, dezvoltarea ontogenezei ideale (dezvoltarea corectă)
- La folosirea premergătorului (punerea copilului în premergător la vârsta de 6 -7 – 8 luni), balansul pe verticală al sugarului, despre care mama crede că îl linişteşte pentru a nu mai plânge, îi dezvoltă celui mic automatisme, „ticuri”, care nu au ce în viaţa unui copil!
- De asemenea, folosirea premergătorului poate crea un ,,teren favorizant” pentru formarea displaziilor de şold, pentru că nucleii de creştere şi cavităţile cotiloide (situate în zona articulaţiei şoldului) nu sunt maturizate la această vârstă.
- Poziţia pe care copilul o adoptă în premergător creează dezechilibre în musculatura toracol-lombară, favorizează creşterea stării de tensiune în muşchii gambei (hipertonie) şi micuţul va fi tentat să înceapă să calce pe vârfuri, lucru ce va fi greu sau chiar imposibil de corectat mai apoi.
- Folosirea hamurilor şi a dispozitivelor tip port-bebe este nocivă! Vedem în viaţa de zi cu zi micuţii ,,atârnaţi, cu picioarele balansând aproape inert pe lângă corpul mamei şi ,,fixaţi”cu faţa spre ea , capul pe spate (în hiperextensie), cu o cifoză lombară şi, bineînţeles, „blocat”, neputând să mişte capul, să aibă un câmp vizual, să îşi mişte segmentele corpului cu lejeritate, deci să ,,participe”, să interacţioneze la stimulii vizuali, acustici etc.
Asemenea ,,practici” NU trebuiesc folosite în dezvoltarea sugarului şi a copilului mic sub nicio formă! Orice mijloc, dispozitiv sau formă artificială folosită la un sugar sau copil mic sănătos nu face altceva decât să frâneze dezvoltarea, integrarea, stimularea corectă şi alterează procesele de mielinizare.
Gigi Marta
Prof.CFM Principal
Terapeut Vojta
Formator Metode şi tehnici de terapie fizicală
SNSPMPDSB
Acreditat Ministerul Sănătăţii